Viata este “meditatie” JinBodhi - Maestrul Di Yu Ming

"Fiti in favoarea cultivarii in locul cautarii rezultatelor" - este o invatatura a filozofiei Meditatiei Budhiste ce are implicatii profunde. In esenta, aceasta invatatura inseamna sa "faci fapte bune in fiecare zi, fara a fi preocupat de beneficiul personal".

Se intelege ca atunci cand actiunile unei persoane se bazeaza pe bunavointa, aceasta se deschide in mod natural catre cresterea spirituala: aceasta este Calea Iluminatilor. La polul opus, se sustine ca cei carora le displac profund astfel de persoane, lipsindu-le bunavointa de orice fel, nu sunt inca egalii celor pe care ii dispretuiesc. Aceste doua concepte se oglindesc reciproc.

Referitor la Meditatia in sine, in general, oamenii cred ca practicantii budhisti nu gandesc deloc atunci cand intra in starea de Meditatie. Aceasta este o conceptie gresita, Meditatia avand multe aspecte. De fapt, insusi actul de a discuta si a lua in considerare Dharma (Sustinerea Comportamentului corect), asa cum facem noi chiar in acest moment, reprezinta de asemenea o modalitate de a intra in taramul filozofic al Meditatiei. Astfel, in momentul in care o persoana incepe sa discute despre moralitate, capacitatea sa de cultivare deja incepe sa creasca. Cand acea persoana este capabila sa se elibereze de procuparile materiale, nivelul capacitatii sale de cultivare creste inca si mai mult. Unii pot pune intrebarea:

"De ce sa practicam Meditatia? De ce sa dezvoltam aceasta capacitate?"

Meditatia serveste unui scop foarte important. Forma umana nu este pura. Din acest motiv cultivarea personala si contemplarea lui Budha servesc in special la reacordarea sufletului si corpului uman la natura cea mai pura a Universului. Ele ajuta la recunoasterea si inlaturarea tendintelor comportamentale daunatoare. Scopul cultivarii este acela de a gasi sinele natural si de a descoperi adevarurile existentei.

Existenta intentiilor morale este o componenta cruciala in acest proces de invatare a Meditatiei; deci, este important sa ne orientam inima in directia corecta prin luarea in considerare a naturii moralitatii. In chineza sunt doi termeni echivalenti pentru practicantii budhisti: acestia sunt Xiu Dao Zhe - "Cultivator al Moralei" si Xiu Xing Zhe - "Cultivator al Conduitei". Motivul acestei echivalente este simplu: dezvoltarea conceptelor moralitatii este inseparabila de scopul unui adevarat comportament budhist. Practicile budhiste dau rezultate numai atunci cand sunt combinate cu un scop moral. Din acest motiv, patrunderea in cele mai inalte nivele ale Meditatiei este insotita de nivele inalte ale moralitatii si actiunii morale. Acestea se completeaza reciproc si sunt parte ale aceluiasi intreg; prin urmare, contemplarea moralei trebuie sa fie insotita de conduita , insemnand "actiune" (fapta).

Pentru ce este necesar sa facem aceste "actiuni"? Doctrina budhista sustine ca o minte ale carei usi sunt inchise, nu va percepe cu usurinta Calea, chiar daca ar contempla la nesfarsit natura inimii umane. Punerea teoriilor morale in practica, contribuirea la alinarea suferintelor celorlalti, reprezinta aplicatia ce pune piesele laolalta (ce deschide usile mintii). Prin ajutorul oferit celorlati aceste intentii morale prind radacini in lumea reala.

Adevaratul scop al vietii este procesul de dezvoltare al unei stari spirituale cat mai deschise (mergand spre Meditatie) si "a darui" este cea mai buna cale de a face acest lucru. Este, de asemenea, si cea mai mare bucurie. Aceasta bucurie vine din adancul inimii. Ea apare la un nivel particular al cultivarii. Este mai presus de cuvinte si este unul din telurile practicii Meditatiei. Discutia asupra moralitatii avansate pregateste practicantul, inzestrandu-l cu o generozitate a inimii... o deschidere. O generozitate deschisa a acestei naturi ce deriva din bunavointa si compasiune.

Chinezii spun deseori: "Nelimitat este numarul artelor ce pot fi deprinse". Cu cat mai repede incepem sa ne insusim arta de a trai, cu atat suntem mai implicati in procesul fara sfarsit al invatarii si aplicarii. In filozofia budhista, "a aplica" inseamna contributia pe care o aduci lumii. "Invatarea" implica sporirea intelepciunii in toate situatiile in care practicantul se afla si, totodata, impartasirea acestei intelepciuni, a acestei lumini, tuturor acelora care sunt capabili sa beneficieze de ea.

Budhismul se distinge prin capacitatea de a elibera oamenii de suferinta; intelepciunea lui Buddha (Dharma) se distinge prin capacitatea de a pregati si conduce oamenii spre aceasta eliberare. In mod unic, calea spre eliberare este flexibila, variind de la om la om, de la situatie la situatie. Aceasta inseamna ca este oferita cea mai buna indrumare, indiferent de circumstante: obiectivul este acelasi, desi drumul este diferit de fiecare data. Indiferent de metoda, progresul incununat de succes trebuie sa implice trecerea prin urmatoarele stadii: de la micul-sine (egoism), la marele-sine (altruism) si, in cele din uma, la non-sine (compasiune).

Pentru a demonstra aceste concepte, considerati ca un cercetator stiintific poate trece printr-un proces similar in decursul muncii sale. Stadiul micului-sine poate fi asemanat cu situatia unui om de stiinta solitar dedicat cercetarii sale specifice - in propriul domeniu. Daca cercetatorul respectiv gaseste legaturi ale cercetarii sale cu alte discipline, apoi aplicatia se extinde, independent de cercetator, poate aparea o noua viziune: marele-sine. In final, permitand dezvoltarea cercetarii in afara scopului initial al cercetatorului, informatia poate capata valoare intrinseca, depasind cu mult intentiile initiatorului ei. Ea poate atinge multe persoane si acestea pot beneficia de ea printr-o reactie in lant, cercetatorul insusi nefiind un factor indispensabil in acest proces: non-sinele. Aceasta ilustreaza cea mai importanta forma a reusitei din punctul de vedere al budhismului: este cea mai vasta forma de manifestare a generozitatii.

Acesta este motivul pentru care aplicarea practica a Dharmei este cruciala. Fara ea progresul este limitat; beneficiul pentru sine si pentru ceilalti este limitat. Daca cineva se limiteaza doar la a asculta teoriile, nu va putea face niciodata pasul urmator spre aprofundarea intelegerii sale.

Este trist ca un singur om sa poata depasi suferinta, gasind eliberarea si multumirea, dar este o bucurie ca toti oamenii sa poata face aceasta. Emanciparea autentica, adevarata eliberare de suferinta sunt lucruri care nu pot fi egalate. Este cel mai mare dar ce poate fi dat sau oferit cuiva.

Exista o expresie: "Cei care au ajuns la cunoasterea Dharmei au facut-o cu ajutorul celorlalti". Aceia care isi ofera deseori ajutorul celorlalti ating o stare unica de echilibru al mintii: o neasemuita impacare. Mai mult, deseori ei sunt cei care si primesc ajutor de la ceilalti. Aceasta sustinere mutuala functioneaza pe doua nivele: ea inlatura barierele artificiale dintre indivizi si ii armonizeaza cu lumea in ansamblul ei.

Daruirea si implicarea mutuala sunt virtuti inerente fiintelor umane. Acestea sunt motivele pentru care actiunile bazate pe bunavointa, neinteresate de rasplata, produc in mod natural o stare ce conduce la Iluminare. Mai mult, ele ilustreza motivul pentru care animozitatea ne conduce catre o stare inferioara: adevarata generozitate este o stare a deschiderii, in timp ce negativitatea creeaza bariere ce impiedica evolutia spirituala.

qigong

---